Autoritate și supunere

I. Realitatea trupului lui Christos

Autoritate și supunere

„Hristos este Capul trupului, al Bisericii. El este Inceputul, Cel întâi născut dintre cei morți…”

Coloseni 1:18

Într-un trup este viață, sunt simțuri, sunt bucurii, sunt dureri. Insă dacă ne referim la Trupul lui Cristos – Biserica, vom observa câteva realități duhovnicești indisolubile ale acestuia, autoritatea și supunerea, cum trebuie ele să se manifeste pentru ca viața să pulseze sănătos în trup și în mădularele sale.

De la început, putem spune că individualismul nu e bun, membrele dezlipite din trup sunt lipsite de viață, sunt moarte. Viața se exprimă practic prin trup, nu există altfel. Vorbind despre biserică, viața ei, a trupului, nu e afirmată și dovedită privind de acasă la TV, nu așa pulsează, nu așa trăiește ea cu adevărat, căci nici ea nu este nici  o instituție, nici o organizație,  ci este un organism viu și dinamic. Viața trupului (bisericii Domnului) ajunge în fiecare mădular (membru) condus de cap.

Autoritatea, însă, nu stă nici într-un mădular, nici într-un membru, oricare ar fi acesta, ci vine de la Cap, care este Isus Hristos – „căci barbatul este capul nevestei, după cum si Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” (Efes.5:23) Nu mădularele, nu membri decid ce și cum e de trăit și de făcut cutare sau cutare lucru din trup. Nici nu poți să fii ceea ce vrei, ci ceea ce îți e dat să fii: mână sau picior, ochi sau gură, nu poți să fii altfel, prin votul majorității.

Trupul este după cum a vrut cel care L-a creat, după cum dorește Capul și El a rânduit diferite slujbe pentru diferite mădulare, căci Dumnezeu stabilește rânduiala în biserică. Fiecare are slujba sa dată de Creator. El face și El dă. Este o chemare pentru o slujbă. Nu îl putem împinge pe cineva pentru o slujbă pentru care nu a fost creat și pregătit de Domnul, căci un organism sănătos nu intră în conflict cu capul.

„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni, 4:11-12) Doamne, descopere-ne fiecăruia pentru ce slujbă ne-ai rânduit și să lucrăm în trupul Tău (biserica). Dă-ne și înțelepciunea și priceperea de care avem nevoie, și apoi, să lucrăm călăuziți de Duhul Sfânt în supunere față de autoritatea Ta.

Cine este născut din nou, primește o slujbă în trup. Viața însă curge din Cap, de unde e și autoritatea trupului .Astfel că individualitatea este exclusă, separat de trup neputând face nimic pentru cap, ajungând ca o mlădiță neroditoare care este tăiată de la viță și aruncată în foc.

Capul își arată slava prin Biserică (trupul Său): „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu … prin puterea care lucrează în noi [să se arate] slava în Biserică şi în Hristos Isus” (Efeseni, 3:10; 20-21)

Fiecare membru e vital în trup, oricât ar părea de mic și de neînsemnat. Fără el, sau când este bolnav, tot trupul suferă și nu este împlinit. Mădularele trebuie să lucreze în armonie , cu bucurie, împreună, sub autoritatea capului: „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” (Efeseni, 5:20-21) Dragostea Lui, viața Lui și puterea Lui Hristos să lucreze în mădularele noastre astfel să-i fim de folos pentru orice lucrare bună, pentru zidirea bisericii Sale.

II. Despre mărturie și vindecare

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5: 14-16)

Este vreunul printre voi în suferință, bolnav? Atunci trebuie ca trupul să facă ceva pentru el. Trebuie să ne rugăm Domnului, și să-l ungă, dar cum? Prin punerea mâinilor pe jertfă, cum era rânduiala în V.T. (Levitic 1:4) omul (preotul) se indentifica cu jertfa sacrificată pentru păcat. Prin punerea mâinilor bolnavul intră în părtășie cu trupul Lui unde este viață din belșug. Bolnavul trebuie readus sub autoritatea Capului și în unitate-părtășie cu trupul. Când cineva nu rămâne în părtășie cu trupul (biserica), singurătatea îl duce la boală, la depresie, la lipsa de putere, el este fără sevă și fără viața care curge de la Domnul prin trup.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan, 1:9)

Ce fel de boală e: păcătosul a călcat legea trupului, nu a trăit în părtășie cu ceilalți, cu celelalte mădulare, nu s-a supus autorității Capului și nu s-a supus celorlalți, netrăind în iubire și armonie: O mână o spală pe cealaltă și amândouă fața sa.

De aceea zice apostolul Domnului: „Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.” (1 Corinteni, 11:28-30)

Să deosebim trupul Domnului, să prețuim trupul Domnului, să ne slujim unii altora, în supunere, plini de iubire și de frică de Domnul. Boală este atunci când devii neputincios pentru orice lucrare bună și plăcută Domnulu: lipsă de iubire, nu simți cu ceilalți, ai ură, ai mândrie, ai gelozie, ai răutate…; ai moarte spirituală, dormi și nu mai veghezi la cale, iar potrivnicul și păcatul te-a înfășurat.

Boala o cunoaștem și după medicamentele ce le primim ca pacient. Iacov vorbește despre ungere: „Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului” (Iacov, 5:15)

Dar în apostolul Ioan zice „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” ( 1 Ioan 1:20) – Dar atunci când păcătuiești împotriva lui Hristos, pierzi ungerea, căci păcatul pune un zid de despărțire între tine și Dumnezeu (Isaia, 59: 2)

Când păcătuiești împotriva fraților nu mai ai har, nu mai ai bucurie, pierzi ungerea Domnului. Și  ieși de sub autoritatea (viața) trupului și a Capului. Ne aducem aminte cum l-a mustrat Domnul pe Saul din Tars : „“Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” “Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: “Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” (Fapte, 9:3-5)

Când „lovești” prin coportamentul tău păcătos pe un frate sau o soră, un mădular din trup, pe Domnul îl disprețuiești și-L prigonetești. Și, atunci, îți pierzi ungerea și ieși de sub autoritatea bisericii, a Capului. Și ai nevoie de ajutor din partea bisericii (trupului), după rânduială. Trebuie să apelezi la prezbiterii bisericii, trebuie să vii în smerenie și umilință, să fii primit din nou în trup, primind ieratrea și viața. Iar, mai apoi, Domnul te va ierta și-ți va da din nou ungerea.

Doamne Isuse, Te rog, ajută-mă să trăiesc în supunere față de autoritatea Ta și în supunere față de biserică, trupul Tău. Amin.